Despre marketing, retail, publicitate, economie şi politică

Ciupercile sunt cuptoare cu microunde? Produsele cosmetice Celine Dion sunt cafea Ambre? Patul pliant din imagine are vreo legatură cu pomelo? Vinul de import o avea vreo legatură cu cosmeticele pentru bărbaţi STR 8? Şi preţurile pentru ce produse sunt afişate? Înţeleg că nu işi asumă răspunderea pentru greşelile de tipar, dar ce ar trebui să înţeleg din ceea ce au expus pe site-ul lor? Cred că fac jocuri logice: „Hei, clientule, ghiceşte preţul corect!”… dacă nu vrei s-o păţeşti:)))

Imaginile nu-mi aparţin şi nu au fost folosite în interes comercial.

Criza economico-financiară este pe buzele tuturor. Nu cred că ştie nimeni cu adevărat ce e cu această nenorocire care s-a abătut asupra noastră, a tuturor. Prima întrebare care ne vine în minte este cum de s-a putut întâmpla aşa ceva. Este extrem de greu de crezut că nimeni de pe planeta asta n-a putut prevedea această criză. Atâţia economişti, specialişti in toate domeniile, oameni foarte deştepţi, diferite instituţii financiare si nefinanciare puternice nu au anticipat sau nu au vrut / putut anticipa criza. Dacă facem o scurtă incursiune in motivele care au determinat criza vom spune, aproape fără echivoc, că era uşor de anticipat.

S.U.A. Acolo a început totul. De acolo încep toate. Criza a început pe fondul unui consum mult prea mare faţă de resursele proprii ale americanilor, consum generat şi susţinut prin credite multe, „ieftine” şi uşor de acordat. Odată deschisă pofta de consum a unei societăţi „mc’donaldizate” nu mai poţi spune „STOP” creditelor. Te bucuri ca vinzi acei bani şi speri ca vor intra înapoi în bancă, multiplicaţi. Imagini cu oameni nebuni după promoţii am vazut la ştiri şi noi destule. Am râs de ei. Şi cum să nu râzi când vezi oameni de toate vârstele, profesiile, naţionalităţile stând la cozi mari cu câteva ore dinainte de a se deschide magazinele, calcându-se în picioare sau luându-se la bătaie pentru o maşină de tuns iarba, haine la preţ redus sau piscine gonflabile? Era logic că veniturile lor – cumpărând in felul ăsta – nu aveau cum să rămână peste nivelul cheltuielilor. În momentul în care mai o parte a populaţiei americane nu a mai putut plăti ratele, bancile au venit şi au luat casele sau maşinile. Şi astfel s-a constituit, în momentul scoaterii la licitaţie, un surplus de ofertă mult peste nivelul cererii. Băncile au scăzut preţurile la case ca să scape de ele pentru că băncile au nevoie de bani nu de imobile, dar tot nu au putut crea cererea necesară. Oamenii erau prea îndatoraţi ca să mai poată cumpăra case, maşini sau terenuri. Băncile, din lipsă de lichidităţi, au început să falimenteze.

Pe noi, românii, această criză nu ne-ar fi afectat prea mult. Pe noi ne-a afectat prin faptul că avem o mulţime de firme de ansamble şi subansamble care activează aici datorită costurilor mai mici cu forţa de muncă. Aceste firme sunt furnizoare pentru companii mari care şi-au făcut planurile de viitor vizând doar pe… creşteri. În momentul în care s-au prăbuşit câteva bănci americane foarte importante, toate băncile au intrat în panică, la fel şi oamenii, si de aici până la stagnarea consumurilor sau chiar tendinţe negative nu a fost decât un hop.

Pe scurt, avem de-a face cu o supraproducţie pentru că firmele au mizat toate pe creşteri continue ale consumului şi şi-au dezvoltat capacităţile de producţie prea mult. Consumul s-a redus sau se reduce în continuare pe fondul contractării mai anevoioase a creditelor. România suferă mult din cauza firmelor care sunt nevoite să-şi concedieze angajaţii din cauza cererii mici.

Dar pe de altă parte, au scăzut preţurile, câştigă oamenii. A scăzut preţul la benzină, dar taximetriştii nu reduc tarifele. La fel fac şi transportatorii. Câştigă cei din transporturi. Cei care vor să cumpere şi au bani pot câştiga frumos.

În februarie – martie, dacă noul guvern se va ocupa de treburi serioase, criza işi va diminua sunstanţial efectele. Rămâne de văzut pentru că România este surprinzătoare mereu, adesea, în mod neplăcut.