Că România este o ţară unde nu ai nicio şansă dacă eşti bun la ceva, dar nicio şansă nu ai, în general, aici; dovezi ale acestei afirmaţii pot aduce zilnic. Astăzi schimbam canalele şi m-am oprit la o emisiune de patru roţi de la TVR2. Acolo am descoperit un exemplu de prostie rară şi batjocură pe bani publici: un pod început în 2007 cu termen de finalizare într-un an sau mai puţin de un an, dar care nu va fi dat în folosinţă niciodată.

Motivul pentru care nu va fi gata niciodată este de râsul curcilor: podul care avea rolul de a fluidiza circulaţia astfel încât maşinile să nu mai stea la bariera de la calea ferată ce trece pe acolo este mai puţin înalt decât stâlpii de electricitate necesari locomotivelor electrice. Mă întreb retoric ce specialişti capabili au putut proiecta un asemenea pod? Nu cred că trebuie să ştii să rezolvi ecuaţii diferenţiale de gradul „n” ca să îţi dai seama că dacă construieşti un pod peste o cale ferată trebuie să aibe loc şi trenul să treacă pe sub el. Nu?

Pod Pipera

Podul a fost construit din ambele părţi şi arată frumos, ştraşnic, cu două benzi pe fiecare sens, doar că îi lipseşte o bucată: fix porţiunea de trecere peste calea ferată. Doar în acel moment – când trebuiau să facă bucata de pod de trecere peste calea ferată – au realizat constructorii că dacă se face podul vor trece maşinile şi trenul nu, iar dacă nu se finalizează construcţia va trece în continuare trenul, dar nu vor trece maşinile. Cele pentru care a fost proiectat. Nu mai zic ce privelişti oferea acestă zonă plină de gunoaie – moderatorul pretindea că sunt şi mirosuri făcute să-ţi taie răsuflarea – într-o zonă rezidenţială cu birouri cochete şi maşini scumpe. Costul acestei realizări este după cum a afirmat moderatorul emisiunii de 64 de milioane de euro, iar după alte surse 100 de milioane de euro. Adică cam cât estimează Pogea că va colecta  prin introducerea impozitului forfetar (84 milioane de euro) într-un an. Şi, uite aşa, se poate vorbi că multe dintre micile firme româneşti vor îngroşa rândul agenţilor economici falimentaţi de fiscalităţi zdrobitoare la care se adaugă criza financiară pentru a acoperi costul podului descris mai sus. Dar şi contractul cu Bechtel-ul şi multe altele. Lăsând în urma lor alte mii de şomeri.

Că tot vorbim  de infrastructura şi şomaj, uite că pentru oraşul Braşov nu se poate aproba un schimb de terenuri pentru construirea unui aeroport mai mult decât necesar pentru revitalizarea unei zone afectate rău de disponibilizări.

Foto: Transilvania Expres, 24 aprilie 2009.

Anunțuri