Film: Home

Un film despre Pământ făcut de un francez. Durata: 1 h 33 min. Subtitrare în engleză.

 

De unde cumpărăm legumele şi fructele?

Mă gândesc la mulţimile de creiere spălate care invadează supermarketurile şi hypermarketurile. Mă gândesc la angajaţii stresaţi din oricare hypermarket  din România şi apoi mă gândesc la managerii şi administratorii acestor magazine ca la nişte stăpâni de sclavi. Care la rândul său sunt sclavii altora şi a ambiţiilor lor. Mă gândesc la faptul că alimentele din reţelele internaţionale de magazine din România sunt pline de chimicale, crescute la neon şi lipsite de vitamine şi de gust; ştiu că nici pieţele agroalimentare nu mai vând produse ecologice, dar totuşi mai găseşti o varză de Buzău sau un măr Golden românesc care sunt mai bune decât produsele similare importate din Italia, Austria, Olanda, Egipt sau China. Şi mă gândesc la diferenţa mare de atmosferă între oricare hypermarket şi o piaţă agroalimentară. Comerciantul de la tarabe negociază adesea, pe când comerciantul modern nu ar ceda nicicând la preţ. Şi mă gândesc că aceste hypermarketuri şi supermarketuri sunt doar nişte  afaceri de exportat bani.

Piaţa agroalimentară are viaţă, are o savoare şi o clientelă aparte: oameni activi, dar nu din aceia activi cu fundul pe scaun şi cu mânile pe volan, oameni care preţuiesc alimentele sănătoase – pentru că în piaţă mai găseşti şi produse autohtone, produse aproape bio, dar necatalogate astfel – şi negocierea.

Poza de mai sus am făcut-o într-un hypermarket în iarna trecută şi am găsit-o rătăcită pe cartela telefonului meu. În mod straniu, cartofii aceştia erau din România.

Publicitate

 

Atitudine

Nu ştiu dacă sunt normal sau anormal, dacă sunt ciudat sau obişnuit. Ştiu însă sigur că trăim într-o Românie în care valorile s-au inversat.

Azi am ecologizat serpentinele coborând de pe Tâmpa. A fost o acţiune pe care eu şi prietenii mei am considerat-o cât se poate de firească. A fost spontană. Pe traseu am găsit o pungă cu nişte resturi de mâncare pe care unii dintre cetăţenii lipsiţi de bun-simţ ai acestei ţări au abandonat-o. Noi am luat-o şi am umplut-o cu tot felul de ambalaje aruncate. Apoi am umplut şi o altă pungă. Şi am avut şi mânile pline de mizerii de ziceai că suntem nişte Moşi Crăciuni. Gunoaiele le-am pus stivă lângă un coş de gunoi pentru a fi ridicate de firmele de salubritate. Nu am făcut parte din programul „Luna curăţeniei” iniţiat de Transilvania Expres, ci am făcut-o ca nişte banali cetăţeni ai acestei ţări dintr-un gest de bun-simţ: să curăţăm natura de gunoaie.

Dacă prin această postare voi încuraja o singură persoană să procedeze la fel sau măcar să-şi transporte resturile acasă sau la un coş de gunoaie amenajat, eu voi fii mai mult decât mulţumit.

Lumea începe cu tine şi cu mine.

Postare dedicată prietenilor mei cărora le mulţumesc că-mi sunt alături.

P.S. La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Florin, Florica, Margareta etc.