Criza mondială aruncă multe semne de întrebare asupra direcţiei către care se îndreaptă România. Ce fel de economie avem? Cum arată principalii indicatori macroeconomici în anul 2008? Ce va fi în 2009?

România are, în acest moment, o economie de consum fondată pe dezintegrarea oricărei industrii adevărate şi venirea unor „coloşi” mondiali care nu fac altceva decât să ia banii unei populaţii şi aşa sărace. În sectorul serviciilor telecom avem Vodafone, Cosmote, Orange, Zapp, în sectorul de retail avem Carrefour, Real, Cora, Auchan, Kaufland plus lanţurile de cash& carry şi de supermarketuri, in domeniul bancar avem BRD, ING, BCR plus o mulţime de bănci străine care nu fac altceva decât să dezechilibreze economia românească pentru că profiturile lor însumate ajung la cifre de ordinul câtorva miliarde bune de euro care iau calea „exportului” şi care sporesc deficitul de cont curent.

Aceste societăţi lucrează pe o piaţă total dereglementată şi-şi impun legile lor, care legi nu sunt cu nimic diferite de ale populaţiilor barbare migratoare: iau cu ele cât mai mult, se străduiesc să nu lase nimic. Să nu credeţi ca sunt cinic! Câteva exemple: Carrefour România înregistrează de la venirea sa pe meleagurile româneşti profituri nete anuale cifrate la aproximativ 35%-40%. Or, în Franţa lor, au creşteri anuale, din câte am vazut eu în ultimii ani, de circa 1-3%. Şi la capitolul volumul profitului stau extrem de bine în România. Adica românii nu au bani, dar multinationalele din România işi umflă bine conturile. BRD-GSG, la fel, profituri de vis în România – datorate unor dobânzi extrem de mari – cele mai mari din tot grupul. Real, o altă firmă fără de care nu se putea, înregistrează profituri mari în Romania, profituri la care în Germania lor nici nu ar îndrăzni să viseze pentru că acolo piaţa este bine reglementată şi cetaţeanul nu plăteşte produse+20 de taxe. Cu exemplele aş putea continua mult şi bine.

Toate acestea din cauza lipsei de reglementare din partea statului, un stat şi un popor pasiv, condus de oameni fără valoare care mai şi dorm în Parlament (culmea nesimţirii!), iar când nu dorm işi bat capul doar ce să mai fure.

Despre direcţia înspre care se îndreaptă România ea nu poate fi una bună pentru ca nu avem niciun pilon pe care să contruim o creştere reală, REALĂ! Nu avem cine-ştie ce „inteligenţe”, forţa de muncă calificată e plecată demult din ţară, industrie nu avem, nu avem nici măcar resurse (remember! vinderea resurselor energetice celor de la OMV). În schimb, avem o mulţime de multinationale care işi impun regulile lor în virtutea maximizării profiturilor cu mult peste nivelul bunului simţ pe care-l „exportă” în ţara de obârşie. Cu alte cuvinte, nemţii, francezii, grecii, italienii trăiesc mai bine pentru ca le dăm noi bani, noi care suntem mai săraci, noi care suntem platiţi cu 200-250 de euro salariu, da, noi le dăm bunăstare acelora care sunt platiţi cu salarii peste 2000 de euro. Ce se spune despre productivitatea muncii din România este o mare minciună pentru ca în străinătate pentru munca unui om în România angajează acolo doi sau trei.

Ideea e că România trebuie să-şi găsească calea pentru ca viitorul arată din ce in ce mai rău: preţul alimentelor va continua să crească cel puţin doi ani, la fel şi al petrolului, leul va fi mai slab (pentru că economia ţării e ca o casuţă construită din beţe de chibrituri), populaţia e prea indatorată (şi aici lipsa reglementărilor a permis ca populaţia să se imprumute mai mult decât poate restitui), calitatea actului educaţional orientat spre viitor e ceva utopic pe la noi. Soluţii: reglementări pe fiecare domeniu (ce-s cu toate acele taxe din hypermarketuri, taxe care la ei, în ţările de origine, nu există? să fie obligaţi să respecte drepturile consumatorilor români şi ale angajaţilor români), educaţia să devină o prioritate natională nu numai la sensul declarativ.

Între timp, vom asista la circul numit alegeri în România… „Prostanacul” a adus deja „gogosi” calde: de unde are să dea 20-25.000 de euro şi susţinere financiară pentru deschidere de afaceri în valoare de… fiecărui român ce se întoarce în ţară? Numai daca s-ar întoarce un sfert din cei plecaţi la muncă ar însemna să li se acorde îndemnizaţii de aproximativ jumătate din PIB. Offf…

Anunțuri

Trăim în lumea vitezei, viaţa ne este viteză… Internetul a revoluţionat mediul afacerilor, divertismentul şi, chiar, relaţiile dintre oameni. Despre informaţii… ele sunt primele care s-au pretat schimbărilor.
Firmele mari nu mai pot „exista” dacă n-au un site, dacă n-au un mail de contact, poate, call center.
Marketer82 a realizat un studiu asupra modului cum răspund cei doi mari retaileri internaţionali – Real, membru al Metro Group, şi Carrefour – prezenţi in Braşov, actualmente. Kaufland a fost exclus din motivul că nu are o casuţă de mail pentru fiecare magazin şi, prin urmare, nici pentru Braşov şi solicitările ajung la Bucureşti.
La Carrefour au fost adresate două reclamaţii, o sugestie şi trei solicitări de informaţii pe mail. Am primit un răspuns – la e-mail-ul unde am pus în copie şi pe cei de la sediu, din Bucureşti – de la secretara directorului, care mi-a dat asigurări că nu se va mai întâmpla incidentul, dar la verificările ulterioare făcute de Marketer82 în magazin, s-a constatat că nu a interesat pe nimeni acea reclamaţie pentru că nu a fost luată nicio masură.
La Real, Marketer82 a trimis zece e-mail-uri însemnând opt solicitari informaţii despre produse şi servicii şi două reclamaţii. La reclamaţii nu s-a răspuns deloc, primind, in schimb, trei informaţii despre produse.
Tragem linie.
_______________________________________
Carrefour 6 solicitări 1 răspuns primit
Real 10 solicitări 3 răspunsuri primite
_______________________________________
Rezultatul… no comment. Concluziile vă rog să le trageţi singuri.

Asta e. Serviciile depind în cea mai mare parte de oamenii angajaţi; când angajaţii se comportă ca nişte vedete, refuzând să răspundă clienţilor sau răspunzând cu întârziere, serviciile se transformă în deservicii, clienţii rămân fie nemulţumiţi, fie aleg să se adreseze OPC sau instanţelor de judecată.
Asta e cu serviciile… sunt greu de evaluat performanţele angajaţiilor, dar nici nu pare să intereseze pe cineva ca acele servicii prestate să fie, să existe, si apoi, dacă se poate, să fie de calitate. Oricum, Marketer82 trage concluzia că firmele respective plătesc degeaba nişte angajaţi care nu-şi inţeleg rolul şi nici nu au chef s-o facă.
Există legi şi norme în care se garantează dreptul la informare. De altfel, cele două hypermarket-uri garantează răspuns în 48 de ore. Ca să vezi!!! Data viitoare… direct la OPC.