Ne bucurăm să trăim într-o democraţie. Suntem ţară membră a Uniunii Europene. Avem drepturi cetăţeneşti, avem obligaţii, avem Constituţie, foruri legislative şi autorităţi judiciare etc. Avem praf în ochi! Avem doar obligaţii! Avem doar dreptul sau obligaţia să nu murim… încă. Avem rolul unei maşinării dintr-o producţie banală; încă nu suntem uzaţi fizic şi moral, dar ştim cu siguranţă că vom fi în curând. Suntem doar un cost – care cost trebuie să fie cât mai redus – într-un tabel de productivitate. Nu mai suntem oameni; suntem orice, numai oameni nu mai suntem. Suntem costuri, avem sentimente de vânzare, suntem de vânzare, suntem doar nişte numere de contingenţă în nişte tabele.

Un angajat a fost băgat în şedinţă două ore de către superiorul său pe motivul că a vorbit 5 minute pe messenger cu un angajat nesupus conducerii. Aşadar, conducerile firmelor aşa-zise mari nu au alte lucruri mai bune de făcut decât spionarea angajaţilor proprii. Băiatul declarat persona non-grata era mai rebel, dar asta nu însemna că nu îşi făcea treaba. Firma a impus celorlalţi angajaţi izolarea acestuia; cine avea să spargă blocada, avea să treacă fără doar şi poate pe lista neagră.

Altă firmă mare a ţinut şedinţă mare în care angajaţilor li s-a spus verde-n faţă că dacă nu se vor comporta bine, vor fi daţi afară pe motive disciplinare şi, prin urmare, fără drept la vreun ajutor de şomaj. În firmă se aude tot mai adesea de reducerea personalului cu 20-25%, iar epurarea a început deja. În altă ordine de idei, firma deja obligase la ore suplimentare neplătite. Sindicatele, o glumă proastă.

O altă firmă mega-mare şi mult lăudată a obligat mulţi angajaţi să-şi scrie demisiile pentru a se sustrage de la costurile ce le împlică disponibilizarile.

Acestea sunt firmele mari aducătoare de bine şi civilizaţie care populează acest teritoriu şi-l civilizează. Că de n-ar fi ele, am fi înapoiaţi ca-n epoca primitivă, nu? Dragii de ei… Ştiu că oamenii dacă sunt dezbrăcaţi de haine şi le iei laptopurile, ceasurile şi maşinile nu diferă mai deloc de oamenii din epoca de piatră. Dar apasă greu asupra sufletului meu sentimentul că în alte părţi nu e ca la noi, nu la nivelul Uniunii Europene. Se poate să greşesc?!

Iar politicienii nu găsesc altă idee de ieşire din criză decât condedierile bugetarilor şi impozitul forfetar (impozit mare – 500-1300 euro – pentru firme mici şi româneşti care au curajul să nu facă profit). Numai om care să munceşti cinstit să nu fii în România! Nu ştiu de ce, dar e un fel de povară, un fel de păcat capital să munceşti şi să trăieşti cinstit în această ţară. Nu ştiu de ce, dar aşa e!

Oameni muncitori, oameni care nu au avut timp pentru ei şi familiile lor, oameni care au scris istorie pentru acele firme… simple numere în nişte tabele. Azi munceşti /  sclaveşti, mâine concediat sau dat afară, în neputinţă de a-ţi plăti ratele sau de a-ţi cumpăra mâncare. Autorităţi, stat de drept, puterea poporului reprezentată de către cei aleşi prin vot democratic… gargară pentru proşti. Ăştia dorm în bocanci şi Parlament în timp ce FIRMELE MARI îî abuzează pe românii muncitori-cinstiţi sau se fac că nu văd. Unul zicea mirat: „Bine, da’ autorităţile astea nu sunt plătite de noi ca să ne apere pe noi, cetăţenii?”. Mare naiv, pe cuvântul meu!

Anunțuri

Că poporul român e o turmă de oi o ştim încă de pe vremea Mioriţei. Un cioban cinstit e inştiinţat de o oaie de planurile de linşare ale celorlalţi, dar se resemnează cu moartea.

Revoluţia din decembrie ’89 şi, mai ales, ce a urmat după a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că românului numai coarne îi mai trebuie să fie berbec sau bou. Ion Iliescu cu minerii lui au omorât o mulţime de intelectuali-copii care abia-şi începeau viaţa. Doar pentru curajul de a avea idealuri. Şi pentru că l-au contestat pe Nelu cu ai săi. Şi lumea a uitat. Criminalii şi-au văzut în continuare d-ale lor. Şi asta a fost doar începutul.

Privatizări ilegale, vinderea resurselor naturale, corupţia instituită în toate sectoarele de activitate, vinderea băncilor şi lăsarea oamenilor pe mâna acestor bănci ce fac în România ce nu ar visa să facă în ţările de origine, îndobitocirea populaţiei prin televiziune de cea mai joasă speţă, manele, circ ieftin etc-etc. sunt arme prin care puterea şi banii au rămas şi vor rămâne în posesia unor grupuri restrânse de oameni de succes.

Şi pentru că nu era de ajuns, ne-am găsit tot noi, oile, să purtăm primii din Europa paşapoarte biometrice. Legea privind ascultarea telefoanelor şi a corespondenţei pe calea internetului este deja un fapt împlinit. Asta în timp ce Constituţia României garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane etc. (Art. 1, paragraful 3). În plus, vor ca pamfletele să fie scoase în afara legii, cine va scrie sau zice de rău despre infractori să fie aspru pedepsit, iar acestora din urmă li se va da dreptul la replică de oricâte ori vor dori muşchii lor (modificarea Codului Civil la care lucrează EI). Înţelegeţi în ce ţară trăim?! Să-mi fie iertat, prin ce se deosebesc aştia de comunişti? Prin faptul că se numesc democraţi???

Pare-mi-se că Galbraith a spus că fiecare popor are moneda pe care o merită. Tot aşa se poate spune că fiecare popor are conducătorii pe care-i merită: eşti oaie, mori ca o oaie, eşti leu, mori ca un leu. Suntem o ţară de aleşi şi de fraieri. Suntem uituci, surzi, orbi şi indiferenţi. Aia suntem.