Nu e România cea mai tare ţară din lume?!

articolul aici

articol aici

copiată de aici

copiată de aici

copiată de aici

copiată de aici

copiată de aici

copiată de aici

copiată de aici

copiată de aici

Publicitate

Am primit pe e-mail acest text, cel de mai jos, de la o prietenă care mi-a semnalat o problemă ce merită să fie cunoscută de populaţie. Citiţi, băgaţi la cap, vedeţi ce faceţi pentru că nu are şi nu o să aibe nimeni grijă de voi, nici măcar cei plătiţi să o facă!

România, sub „norul roşu”. Razele ultraviolete au depăşit de 10 ori valoarea suportată de piele harta www.punctul.ro

În timp de gripa porcină şi criza economică au captat atenţia autorităţilor române, unul dintre „duşmanii” cei mai periculoşi ai sănătăţii este lăsat de capul lui. Vorbim despre razele ultraviolete, care au depăşit de aproape zece ori valoarea suportată de piele. Cu toate că hărţile realizate din satelit arată că România se află sub „norul roşu”, autorităţile nu iau nici o măsură în acest sens, arată www.punctul.ro. Vecinii noştri sunt ceva mai precauţi. În Ungaria, de exemplu, jandarmii interzic celor sub 18 ani să practice sportul în aer liber în perioada de maximă expunere, între 11.30 şi 16.00. Medicul dermatolog Monica Capâlna este îngrijorată de consecinţele pe care le au razele ultraviolete asupra pielii şi, implicit, de numărul tot mai mare al persoanelor care se prezintă la medic cu astfel de probleme. „De saptamâni întregi este alertă în Europa. S-a măsurat concentraţia de UVB deasupra Ungariei şi Poloniei şi s-a înregistrat valoarea de 9,4, pe o scară de la 1 la 10, unde 10 este maxim. Aceasta înseamna că s-au înregistrat radiaţii UVB de nouă ori mai mari decât poate suporta pielea noastră”, a spus medicul. „O expunere de zece minute la soare, între orele 11.30 si 16, produce arsura solară care poate transforma orice neg pigmentar într-unul malign. Două arsuri solare la copii sub 14 ani duc la înzecirea riscului de apariţie a melanomului malign după 20 de ani. Pur şi simplu, pielea umană nu mai poate suporta radiaţiile”, susţine dr. Capâlna. Dacă pericolul este atât de mare, de ce în România nu se vorbeşte despre el? Simplu. „Pentru că în România nu se masoară oficial UVB”, a răspuns medicul. „Vin foarte mulţi pacienţi cu arsuri solare. S-au înzecit cazurile de displazie, de stări precanceroase, în care se recomandă deja excizarea. Ar fi bine să apară mesaje de avertizare în presă, în parcuri, la intrarea în ştranduri, ca oamenii sa fie informaţi şi să nu se expună radiaţiilor”, a concluzionat dr. Capâlna.. Medicul sfătuieşte românii să utilizeze cremă cu factor de protecţie cât mai mare. Este foarte important să nu uităm de ochelarii de soare, pentru că razele UVB provoacă arsuri de retină. Medicul Ovidiu Farcas, reprezentant al Direcţiei de Sănătate Publică Mureş, a declarat: „Noi oficial nu am primit absolut nimic. Putem doar recomanda populaţiei să evite expunerea de lungă durată între orele 11 şi 16 şi să ia celelalte măsuri de precauţie. Noi ca instituţie nu măsuram radiaţiile ultraviolete”.

Sursa: Antena3

sens unic

Poza nu-mi aparţine, am primit-o pe e-mail.

Două spoturi pentru promovarea turismului românesc. Superbe spoturi. Dar mare păcat că serviciile, raportul preţ/calitatea serviciilor (la preţuri concurăm cu Anglia, cum puşca mea să coste o cameră de hotel pe noapte peste 100 euro la 3 – 4 stele?!) şi infrastructura sunt de toată jena.

„Aşa-i că nu ştiţi nimic despre Romania?” sunt întrebaţi străinii. Ei, bine, o să afle ce înseamnă să faci 166 km de la Bucureşti la Braşov în patru ore. O să afle ce înseamnă autostradă în România. O să afle că mare parte din populaţie se spală la lighean. O să afle că avem doar în Braşov mai multe Hummer-uri decât în Roma. O să găsească o ţară a contrastelor puternice.

Ştiţi de ce avem nevoie pentru un turism cât de căt ok? De infrastructură în primul rând. Dar ghinion! La Transporturi e Berceanu, iar domnia sa nu e Iosefini. Mama mă-sii!

Aa, ştiu, să-l angajăm pe Iosefini!!!

Oricum, faine spoturi!

7 iunie 2009. Ziua când un mare campion a jucat la adevărata sa valoare şi a oferit exemplul personal de muncă, talent şi fair-play tuturor copiilor şi numai. A câştigat singurul trofeu ce-i lipsea: Roland Garros. Şi a plâns de bucurie de data aceasta. Bravo, Federer! Tot respectul!

Nu am votat! Dacă ar fi fost să merg la vot, aş fi ales între a le adresa apelative direct pe buletinul de vot şi a-i trimite pe toţi la Bruxelles de simpatici ce sunt… Sau, dacă aş fi ales răul cel mai mic, aş fi ales lista PNL. Dar mi-am petrecut timpul mult mai bine, am mers la iarbă verde, am vazut meciul campionului Federer de la Roland Garros şi m-am uitat la televizor.

La ora aceasta, îi ascult pe cretinii analişti politici care stau să se gândească cu voce tare de ce nu au votat românii. Unul mai breaz zicea că nu e nimic deosebit la noi  pentru că au fost scoruri mici în aproape statele Uniunii Europene. Ei, bine, analiştilor… eu – cel puţin eu – nu am votat pentru că nu aveam pe cine alege. Da, nu aveam pe cine alege aici în ţara lui Choice.

Stai să vezi cum va fi în zilele următoare cu acuzele de fraudă electorală. Mi se rupe! Să-şi scoată ochii, să verse sânge… mă doare în vârful p… papucului.

Întrebările mele, câteva dintre ele:

Îl suportaţi pe Geoană când acuză Guvernul din care face parte el şi partidul ce-l conduce?

L-aţi fi votat pe Stolojan? Omul politic Stolojan, din punctul meu de vedere, e compromis; până la cursa aeriană pentru Bruxelles se răzgândeşte de trei ori.

Oamenii care au votat EBA, pentru ce au votat-o? Ăştia sunt sănătoşi la cap?

Gigi Becali şi Vadim ne vor reprezenta în Europa? Frumos, nu?

Oh, nu! Alegerile nu merită nicio atenţie pentru că ciolanul se împarte între ei. Pentru noi, nimic nou: vom plăti oalele sparte ca şi până acum.

Asta e tare: întrebare pe TVR1, un fel de Radio Erevan – românii nu au votat din cauză că au ceva cu UE sau sunt siguri pe statutul lor în cadrul Uniunii? BĂ, ANALIŞTII P****, ROMÂNII NU CRED ÎN POLITRUCII ROMÂNI; EUROPA E CEL MAI BUN LUCRU CE S-A ÎNTÂMPLAT ROMÂNILOR MĂCAR PENTRU DREPTUL LA MUNCĂ ŞI DREPTUL DE A CĂLĂTORI LIBER. Dacă se putea, votam bine-mersi un candidat din alt stat, mai rău nu avea cum să fie.

Îmi reproşez mie însumi faptul că mi-am consumat energie gândindu-mă să merg la vot.

Aşa că 7 iunie 2009, va fi pentru mine ziua când Roger Federer a reuşit să câştige printr-un joc perfect singurul trofeu ce-i lipsea. Sau o zi frumoasă cu mult soare.

Situaţia Letoniei nu e cu mult diferită de a României. Şi ea ca şi România a crescut articial în ultimii ani. Dar nu are nicio economie – la fel ca şi noi -, iar criza economico-financiară este cel mai bun barometru de măsurare a performaţelor economice ale unei ţări.

Letonia a înregistrat creşteri datorită industriilor de prelucrare, serviciilor şi retailului care numai letone nu erau. Pe timp de criză, gigantele companii-mamă au renunţat fix la acele unităţi din alte ţări lăsând mii de oameni fără locuri de muncă şi un mare gol la bugetul şi economia tării respective. Pentru că aşa se procedează: oamenii sunt cifre, salarii, costuri. Iar dacă nu există cerere, închizi companiile din afara ţării de origine. Aşa se practică.

O cădere a economiei de 18% e groaznică. Demonstrează că nu era o economie adevărată, ci era un fel de castel de nisip la malul mării, frumos, dar puţin rezistent. Nu are rost să mai scriu despre cum s-au jucat actualii guvernanţi români cu măsurile anticriză şi cu estimarea deficitului bugetar; îmi rămâne să sper că-şi vor reduce naibii cheltuielile bugetare, că vor adopta şi implementa o strategie adevărată, că nu vom avea un deficit mai mare de 5% din PIB. Pentru că tot noi vom plăti, nu ei. Deocamdată, singurele cheltuieli care au crescut – chiar semnificativ, se vorbeşte de 20-25% – au fost cheltuielile bugetare care le-au depăşit cu mult pe cele din 2008 din aceeaşi perioadă. Dar atunci nu era criză. Bună strategie, domnii mei, să creşteţi cheltuielile bugetare fără să realizaţi nimic! Nicio investiţie, nimic! Curat măsură anticriză!

Replică la imnul turismului românesc al Elenei Udrea, un imn mai apropiat de realitate. De o cruntă realitate, aş adăuga eu.

Şi dacă tot aţi ajuns pe blogul meu, să mai şi râdem:).

Pe mine mă apucă plânsul… Mai mult nu voi comenta. E jale!