Ce trebuie să facă cineva să ajungă ministru la Turism? Simplu, trebuie să fie turistă! Bine, frăţică, dacă tot ai ajuns mare ministră trebuie să faci ceva acolo măcar de ochii lumii. Deci, ce să fie? Să fie turism ecumenic şi… balnear, da, turism ecumenic şi balnear în Bucureşti. Bine, s-a făcut, dar unde în Bucureşti că Bucureştiu-i mare? Aha-aha, să fie pe după blocurile gri. Logica e bună, vine turistul, dă de băiatul de cartier, scoate portofelul şi se îmbogăţeşte ţara că doar băiatu’ e de-al nostru; şi scoatem ţara din criză. Şi ce mai facem? Facem imnul turismului românesc. Super tare! Îl făcură pe acesta, pe imn, şi uitaţi ce lălăială a ieşit:

Se numeşte „The land of choice” şi a fost compus de Marius Moga pentru minuscula sumă de 10.000 euro. Pe lângă lălăială, se poate vedea ce tehnică sublimă au la montajul materialului video: au dat cu camera pe nişte poze un du-te, vino, înapoi şi înainte. Stereotipie în tot ce au lucrat. Nu emană pic de viaţă şi nu are nicio legătură cu realitatea. România, ţara alegerii? Alegerii cui?

Pe scurt, dacă chestia asta – imnul – nu exista, nu-i ducea nimeni lipsa. Nu o să convingă nici pe naiba să vină aici pentru că a văzut clipul şi-a ascultat imnul. Eu mai nutresc speranţe ca să nu fie acesta imnul oficial. Mai degrabă atragea turişti c-un decolteu frumos.

Anunțuri

Ce face românul când nu are ce face? Se scarpină în… într-o ureche. Ce face Udrea când e ministră la Turism? Face turism balnear şi ecleziastic în Bucureşti şi imn – nevoie mare! – pentru turismul românesc. Unii s-au grăbit să afirme că sloganul (sau titlul imnului) ar fi „Romania, the land of choice”, dar se pare că nu este, ci este doar un vers din melodie. In fine, eu zic că pentru turismul românesc un titlu bun ar fi „Prohodul”.

Aşa cum am explicat într-un articol anterior, Despre turism şi tichete, turismul din România nu are nicio strategie în dezvoltarea sa, se dezvoltă haotic şi anost. Începând de la proprietarii de afaceri şi ajungând la cei care conduc şi coordonează turismul, la cei de la ministere. Asta dacă se mai poate vorbi de vreo dezvoltare.

Bun. Ce se întâmplă acum? PR de birou. Aşa obişnuiesc eu să numesc ideile născute în creierele unor oameni bine plătiţi, care stau toată ziua de muncă într-un birou curat, frumos, beau cafele şi care sunt complet rupţi de realitate; singurele ocazii când păşesc în lumea reală sunt cu prilejul vreunui dineu sau protocol ceea ce, evident, prezintă realităţile exact aşa cum sunt ele, nu? Turismul românesc sau strategiile de turism în România sunt doar gargară. Nu avem turism, nu avem ce promova, dar ne ocupăm de branding de ţară. Nu avem produs, nu avem preţuri, nu avem plasament/distribuţie, dar (încercăm să) avem publicitate; nu avem tortul, dar avem cireaşa de pus pe tort.

Prima campanie a fost „Eterna şi fascinanta Românie„. Apoi „RomaniaFabulospirit„. Acum avem ceva de genul „Romania, the land of choice”. Înţelegeţi cam câtă gargară?! Noi nu avem economie, noi nu avem turism, dar suntem fascinanţi, suntem fabuloşi şi stai… asta cu România, ţara alegerii ce o fii? A, mi-a picat fisa: România, ţara aleşilor.